Nu stiu ce ma sperie cel mai tare. Poate imaginea, sau poate doar gandul. Poate felul in care m-au schimbat loviturile, iluziile, sperantele, poate imunitatea in fata tragediilor. Felul in care gestionez realitatea cu calm, chiar cu zambet de durere, prosteste, fara explicatie, pentru ca mai tarziu, dupa doar cateva clipe, sa ma retrag in regret, in rusinea ca ma detasez. Insa nu mai pot privi oamenii si sufletele care se sfarama in propriile maini, fara sa poata intelege ca am dat tot si as merge cu fatalitatea pe acelasi drum ca si cum ar fi nenorocire mea, inca multa vreme de acum incolo.
Care e fobia vietii mele? Plasa albicioasa tesuta peste motive, peste rosturile vietii, sau chiar paianjanul insusi? E neputinta mea si nu e vina nimanui, dar daca inca ma sperii atat de usor inseamna ca pot mai mult.
Fii bun gandule si mergi acolo unde eu obosesc sa mai strig la cineva din piept, din suflet, din grija, din iubire, din frica ascunsa in inima.
Opreste reactia, elibereaza credinta
Cauta un argument care sa te justifice
De ce faci ce faci?
Si de ce nu trebuie sa te opresti?
Ironizeaza blestemul cand si cand
Apoi cucereste prin pace
Uita de instincte
Pune-ti o lupa in suflet
Si iarta
Dunia mea, nu e nici o rusine sa te detasezi. E chiar un exercitiu bun, ce facut la timpul potrivit iti va aduce numai beneficii interioare.
RăspundeţiŞtergereNeputinte avem cu totii, iar unii din noi ne luptam sa le escaladam :)
Sa-ti fie bun gandul si sa te duca acolo unde doresti :)
Dunia draga,
RăspundeţiŞtergeredetasarea ajuta sa castigi timp si spatiu pretios si sa te repozitionezi, sa te reorganizezi interior. Eu o privesc ca pe o parte de maturitate psihica si o sansa pentru a te scalda in propriile ape. Obstacolele sunt mai usor de depasit asa. Nu ai nevoie de argumente pentru a fi tu insati. Lupta si zambeste pentru ca ai un drum de facut, indiferent de finalitate. Nu iti fie frica, plingi si razi deopotriva, primeste ceea ce poti duce si uita-te inclusiv inapoi dar mergi inainte. Povestea se scrie cu tine iar paginile se insereaza zi de zi pana la urmatorul capitol si urmatorul si urmatorul..
dragii mei, necunoscutii mei cei apropiati, va multumesc. E aspra existenta in acest capitol si nici in scris nu prea imi ies intelesurile... Da Lotusico, asa cum gandesti tu ca un om mereu bun si sincer incerc si eu sa sper ca pe viitor voi vedea beneficiile interioare, unul ar fi sa imi mentin iertarile. Vreau in sufletul meu sa nu-mi pierd gandul, sa-l pot trimite inapoi orice s-ar mai intampla...
RăspundeţiŞtergereAm trecut prin multe si diferite stadii si sunt tot aici Coloured, astept sa se intample minuni, sa pot rescrie capitolul sa nu judec din afara ca un strain, uneori pot alteori nu.
Vorbele voastre sunt asa cum stiu ca sunteti si voi, frumoase.